În încercarea permanentă a omenirii de a perfecţiona condiţiile de confort termic din locuinţe, aparatele de încălzire au cunoscut de-a lungul timpului o intensă dezvoltare, ajungând astăzi la o complexitate greu de imaginat în trecut.
Nici astăzi nu este chiar la îndemâna oricui să înţeleagă cum funcţionează centralele termice complet automatizate şi mai ales vârful tehnologiei din domeniu ce constă în misterioasele UPS centrale termice care fac minuni atunci când pică reţeaua electrică, centrala şi încălzirea mergând în continuare de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat!
Ştiu, am apucat să vă stârnesc curiozitatea şi se cuvin măcar câteva explicaţii tehnice. UPS este un acumulator de energie inteligent ce monitorizează funcţionarea unei centrale termice din punct de vedere al alimentării electrice. În situaţii critice precum căderea completă a reţelei, sursa de alimentare neîntreruptibilă UPS decide instantaneu şi asigură ea pentru un timp, automat, alimentarea în continuare a centralei termice cu energie din proprii acumulatori. Supraconsumul, reglarea şi protecţia revin tot în grija sa. Iată deci de ce se consideră astăzi că UPS centrale termice sunt produse indispensabile centralelor moderne. Dar să părăsim prezentul şi să ne întoarcem în trecut pentru a descoperi vechi mijloace de încălzire.
Cu gândul la încălzirea prin pardoseală de azi, descoperim cum încă din anii 1960 se încerca încălzirea electrică a băii prin metode eficiente, estetice şi nu în ultimul rând compacte! Confortul era un lux dorit încă de ani buni în urmă. Aparatele promiteau încă de atunci încălzire instant, menţinerea unui aer proaspăt fără mirosuri neplăcute şi a unei umidităţi scăzute. Poziţionarea? Discretă şi ergonomică, în perete sau chiar în tavan. Reţineţi că acestea erau considerate de lux şi nu erau accesibile oricui!
Tentative şi mai avansate au existat în 1954 când încălzirea prin perete se apropia oarecum de principiul actualelor centrale termice promiţând încălzirea inferioară a camerei, controlul individual al încălzirii pe fiecare cameră, simplitate în instalare, utilizare şi reglare, toate acestea fără a produce condens, miros sau zgomot. Uimitor, însă s-a dovedit a fi doar o inovaţie ce nu a putut pătrunde în acele vremuri pe o piaţă extinsă.
În 1917 la modă erau sobele cu petrol compacte şi uşor de transportat. Bucurându-se de un real succes acestea au fost vândute în milioane de bucăţi! Reclamele vremii convingeau cu uşurinţă că o asemenea sobă va asigura confortul în orice situaţii precum duşul, îmbrăcarea şi bărbieritul în baie, va asigura protecţia copilului împotriva răcelilor începând de la baia de dimineaţă şi pe tot timpul zbenguielilor zilei, încălzirea oricărei camere şi transformarea fiorilor iernii în confortul ideal al întregii familii.
Iată cum arătau şi vechile sisteme „centralizate” de încălzire a aerului din mai multe încăperi.
Dacă ne vom întoarce şi mai mult în timp, aşa cum era de aşteptat, vom decoperi cele mai vechi încălzitoare, binecunoscutele sobe cu lemne ce au încălzit locuinţele foarte mulţi ani la rând şi de ce să nu recunoaştem le mai găsim încă şi astăzi în uz, sub diferse forme mult îmbunătăţite.
Un singur aspect l-aş remarca la sobele vechi şi anume designul. Dacă mai totul astăzi este simplist, altul era designul în trecut…
