Ne-am obişnuit să admirăm în treacăt construcţiile măreţe fără a ne gândi însă prea mult la câtă muncă a fost necesară pentru construirea lor, câte materiale au fost înglobate, ce fonduri au fost cheltuite şi ce talente umane au fost implicate atât pentru proiectarea lor cât şi pentru găsirea soluţiilor tehnice de punere în practică a unor idei îndrăzneţe.
Astăzi vom călători în trecut pentru a ne aminti cum a început construcţia şi cum arăta pe parcurs şantierul unui faimos turn ce a devenit imediat simbolul nr. 1 al Franţei…
Turnul Eiffel, vechi simbol al marilor construcţii umane, a avut şi el desigur un început şi, azi când privim măreaţa construcţie, parcă ne vine foarte greu să ne gândim că cineva, cândva, a început să o asambleze piesă cu piesă, metru cu metru pe verticală…
Ne întoarcem aşadar, cu emoţie, în anul 1887 când a început construirea sa de către compania inginerului şi arhitectului francez Gustav Eiffel.
Turnul a fost construit de o echipă de 250 de muncitori şi a cântărit în final 10.000 de tone…
50 de ingineri şi arhitecţi au pregătit nu mai puţin de 5.300 de desene şi schiţe. De la fundaţie până în vârf au fost montate în ansamblu peste 18.000 de piese de oţel…
Pentru îmbinarea tuturor pieselor s-au folosit 2.500.000 de nituri, iar pentru vopsirea completă a construcţiei s-au folosit nu mai puţin de 50 de tone de vopsea…
Scara până în vârf număra 1.665 de trepte. În paralel s-au montat 5 lifturi hidraulice, un alt veritabil triumf tehnic ţinând cont că au fost depăşite cu mult limitele de greutate şi înălţime ale lifturilor utilizate în acele vremuri.
Turnul Eiffel a devenit la finalizare, în anul 1889, cea mai înaltă construcţie din lume, cu o înălţime de 300 metri, primind de atunci şi până în prezent peste 260.000.000 de vizitatori !