Displayul, acest punct terminal al oricărui aparat utilizat, a devenit astăzi atât de popular încât îl acceptăm fără nicio uimire sau analiză, de parcă aşa ar fi fost dintotdeauna.
Priveam zilele trecute cum o fetiţă de doar câţiva anişori ţinea în mână o tabletă performantă şi colora cu interes planşele unor jocuri de colorat online.
Aş fi vrut parcă să-i explic că displayul vizualizat de ea redă extrem de clar pentru că are în componenţa sa peste 3 milioane de pixeli, iar culorile reale sunt obţinute compunând un număr de 16 milioane de culori... însă nu cred că ar fi interesat-o.
Ea, ca şi majoritatea utilizatorilor, nu se mai minunează de acest progres ci doar beneficiază din plin de el.
Vă voi explica însă dumneavoastră, celor interesaţi de trecut, cam cum erau displayurile pe la începuturile lor.
1. Displayul catodic (CRT) monocolor
În anul 1922 a fost comercializat pentru prima dată un display electronic.
Este vorba de bătrânul tub catodic CRT, monocolor desigur.
Funţionarea sa se baza pe emiterea unui fascicul electronic şi devierea sa pe un ecran fluorescent pentru obţinerea imaginilor.
Tuburi catodice CRT monocolor
Displayul CRT alb-negru a fost utilizat timp foarte îndelungat, deşi era:
a) greoi;
b) fragil;
c) limitat ca performanţă;
d) mare consumator de energie.
2. Displayul catodic (CRT) color
După 30 de ani de la prima comercializare a displayului alb-negru apare varianta color.
Astfel, începând cu anul 1954 utilizarea acestui tip de diplay CRT se reia cu un real succes.
Tuburile catodice CRT vor mai dăinui astfel încă vreo câteva zeci de ani.
Display CRT color / Display cu plasmă monocrom
3. Displayul cu plasmă monocrom
Anul 1964 aduce un tip nou de display şi anume display-ul monocrom cu plasmă.
Preţul ridicat însă îl ţine în loc mulţi ani de zile.
Desigur, tubul CRT a rămas în continuare alternativa ieftină şi cea mai răspândită.
4. Displayurile electromagnetice, split-flap, flip-disc
În timp, se doreşte îmbunătăţirea displayurilor în toate aspectele:
a) preţ;
b) economie;
c) suprafaţă;
d) iluminare.
Apar astfel pe parcurs şi alte tipuri de display-uri.
Mai întâi apar displayurile electromagnetice.
În anul 1957 apare displayul split-flap.
În anul 1961 apare displayul flip-disc.
Display electromagnetic / Display cu diode / Display cu lămpi
5. Displayurile cu lămpi, cu vacuum, cu diode
Alte forme de displayuri sunt cele cu lămpi, fiecare lampă având în ea câte 10 filamente sub forma cifrelor de la 0 la 9.
În anul 1967 apar displayurile cu vacuum fluorescent.
Ulterior, prin anul 1968, apar displayurile electronice cu diode electroluminiscente.
6. Displayul cu cristale lichide (LCD) monocrom
Anul 1971 aduce însă un display foarte utilizat în viitor şi anume displayul cu cristale lichide (LCD).
Displayul LCD era:
a) monocrom;
b) foarte economic;
c) foarte avantajos.
Se prevestea încă de pe atunci sfârşitul tuburilor, al indicatoarelor incandescente şi chiar al displayurilor cu LED-uri.
Displayuri LCD
În anul 1984 se obţine pentru prima dată o rezoluţie LCD, mare pentru atunci, de 540 x 270 pixeli.
7. Displayul TFT LCD color
În anul 1986 se realizează un alt mare pas al modernizării, respectiv trecerea la tehnologia TFT LCD color.
Aparatele din jurul nostru au început să fie echipate tot mai des cu acest tip nou de display:
a) color;
b) economic;
c) performant.
8. Displayurile cu plasmă, OLED full-color
În anul 1995 un alt mare concurent apare pe piaţă, displayul cu plasmă full-color.
În anul 2003 apare diplayul OLED (Organic LED) color.
Display cu plasmă / Display OLED
9. Displayuri de ieri şi de azi
Ce tipuri de display au urmat până în zilele noastre şi ce performanţe au acestea, cu siguranţă ştiţi deja:
a) hârtia electronică;
b) SUHD;
c) 3D;
d) Retina Display;
e) QLED, QNED…
…milioane de pixeli, miliarde de culori…