În anul 1929, compania germană Dornier construieşte cel mai mare, cel mai greu şi cel mai puternic hidroavion din lume, Dornier Do-X.
Hidroavionul Dornier Do-X a fost propulsat iniţial cu ajutorul a 12 motoare de 524 cai putere fiecare, răcite cu aer, montate pe 6 turnuri deasupra aripii. Cele 12 elice au fost montate perechi într-un mod mai puţin obişnuit, 6 fiind montate în faţă pentru tractare şi 6 în spate pentru împingere.
Puterea şi răcirea cu aer a acestor motoare s-au dovedit insuficiente, motoarele încălzindu-se prea tare iar altitudinea de zbor fiind de doar 425 metri. După primele 103 zboruri s-a luat decizia montării a 12 motoare de 610 cai putere, răcite cu apă de data aceasta, ce asigurau ridicarea avionului până la 500 metri altitudine permiţând în aceste condiţii traversarea Oceanului Atlantic.
Dacă pe distanţe scurte numărul de pasageri transportaţi era de 100 persoane, pe distanţe lungi numărul acestora scădea la 66. Condiţiile de transport erau luxoase. Avionul de 40 metri lungime şi peste 10 metri înălţime includea un salon pentru servirea mesei, bar pentru servirea băuturilor, cameră pentru fumat, bucătărie dotată cu aparate de gătit electrice, toalete şi chiuvete cu apă curgătoare, spaţiu special pentru bagaje, scaune pentru călători ce puteau fi convertite în paturi de dormit pe timpul nopţii etc.
Puntea superioară includea cabina de pilotaj şi toată partea tehnică şi de comandă, respectiv aparatura radio, biroul de navigaţie, aparatura de control a motoarelor etc.
Puntea inferioară conţinea rezervoarele de combustibil şi compartimentele etanşe necesare plutirii pe apă.
În 1929, la primele teste efectuate, avionul a reuşit transportarea a 169 de persoane (echipaj, lucrători cu familii, ziarişti), stabilind recordul mondial pentru cel mai mare număr de pasageri transportaţi în zbor.
Este drept că greutatea mare a încărcăturii a creat dificultăţi în controlarea avionului, pasagerii fiind rugaţi să se deplaseze când într-o parte când în alta pentru a ajuta la efectuarea virajelor, însă recordul stabilit de Do-X nu a mai fost doborât decât după 20 de ani!
Începută în noiembrie 1930, deşi cu ghinioane, reparaţii pe parcurs şi întârzieri, cursa de test transatlantică până la New York a fost dusă la bun sfârşit.
După decolarea din Germania, traseul a inclus Ţările de Jos, Anglia, Franţa, Spania, Portugalia, coasta de vest a Africii, insulele Capului Verde, Brazilia, ajungând în final în Statele Unite – New York – în august 1931, după 9 luni de la prima decolare.
După alte 9 luni de revizii şi expunere către public, întoarcerea a fost mai scurtă, avionul decolând din New York în 21 mai 1932 şi aterizând în Berlin după doar 3 zile, pe data de 24 mai.
Pe întreg traseul urmat, membrii echipajului au fost întâmpinaţi ca adevăraţi eroi iar la destinaţie mii de turişti au vizitat impresionantul monstru marin al aerului. Întoarcerea în Berlin a avut loc în aplauzele a nu mai puţin de 200.000 de oameni încântaţi de această performanţă.