În anul 1912 armata britanică primea în dotare mitraliera Vickers Machine Gun de calibru 7.7 mm, o armă ce a devenit faimoasă pentru fiabilitatea şi rezistenţa deosebită în luptă.
Având răcire cu apă, timpul de tragere era prelungit substanţial. Aburul rezultat era preluat într-un condensator pentru refolosirea apei mai ales în mediile aride cât şi pentru a nu demasca poziţia mitralierei.
Se spune că în anul 1916 în timpul unei acţiuni, zece mitraliere Vickers au tras neîntrerupt timp de 12 ore aproximativ 1 milion de focuri… fără oprire!
Deservită de 3 oameni, mitraliera cântărea 30 kilograme împreună cu accesoriile sale şi putea trage până la 500 focuri pe minut, în serii mult mai mari decât armele rivale existente, tocmai datorită acestui sistem de răcire…
Mitraliera Vickers a fost varianta britanică a mitralierei ruseşti Maxim. Aceasta a fost folosită pe scară largă, încă dinainte de Primul Război Mondial, până prin anii 1960, de către Armata Britanică, Royal Air Force, Marina Regală Britanică și Imperiul Britanic.
În Primul Război Mondial, asemenea mitraliere au fost folosite şi pe avioanele de luptă, principala deosebire constând în sistemul de răcire cu aer.
Deşi mitralierele Vickers erau destul de grele, iar transportul unei singure arme şi a accesoriilor (muniţie, trepied, apă de răcire, ţevi şi piese de schimb) necesita chiar 6 persoane, trupele le-au apreciat enorm şi au avut încredere în ele, acestea dovedindu-se extrem de fiabile, durabile şi de un real ajutor, putând trage la nevoie peste 10.000 de gloanţe pe oră, timp de mai multe ore sau zile la rând, uneori 100.000 de gloanţe continuu într-o singură bătălie!