În anul 1916 Armata Britanică primea în dotare tancul Mark I, având ca obiectiv principal străpungerea tranşeelor inamice apărate de mitraliere nimicitoare şi de garduri de sârmă ghimpată.
Deşi considerat cel mai reuşit tanc din Primul Război Mondial, echipajul de 8 persoane opera în condiţii foarte grele.
Activitatea în interior era foarte dificilă din cauza zgomotului asurzitor, lipsei suspensiilor, lipsei ventilaţiei, inhalării vaporilor de combustibil şi ulei de motor, temperaturii din interior ce ajungea până la 50 grade!
Direcţia era „reglată fin” cu ajutorul unui cărucior remorcat, având două roţi ce puteau fi frânate separat.
Având 28 tone greutate şi dimensiunile de 10 x 4.2 x 2.5 metri, tancul se putea deplasa cu 6 km/h, pe distanţe de până la 36 km.
Comunicaţiile radio nu puteau fi utilizate din cauza zgomotului şi vibraţiilor, astfel comunicarea cu postul de comandă se efectua prin intermediul steagurilor, al discurilor colorate şi al porumbeilor mesageri.