Cum ar fi ca pe terenul de luptă să existe maşini uriaşe care pot săpa tranşee până în apropierea inamicului fără a putea fi distruse? În urma lor, prin tranşeele săpate, infanteria, vehiculele şi chiar tancurile ar putea avansa fără riscuri şi ar putea utiliza chiar maşinăriile respective ca rampe pentru a ieşi din tranşeu chiar lângă inamic!
O asemenea idee a fost pusă în practică în anul 1939, în Cel de-al Doilea Război Mondial. Maşinăria proiectată s-a numit White Rabbit Number Six şi a mai fost cunoscută ca Nellie sau Cultivator No. 6.
Cântărind 130 de tone şi având o lungime de aproape 24 metri, maşinăria era compusă din 2 părţi pentru a fi transportată mai uşor.
Aceasta putea tăia şanţuri de 2,3 metri lăţime şi 1,5 metri adâncime cu o viteză de 1 kilometru pe oră.
Săparea tranşeei se efectua cu ajutorul unei lame pentru jumătatea de sus a adâncimii, şi cu cu tăietor cilindric pentru jumătatea de jos.
Puterea totală ajungea la 1000 CP, jumătate pentru tăierea tranşeei şi jumătate pentru avansarea utilajului.
Direcţia stânga/dreapta se putea ajusta foarte puţin în timpul mersului cu ajutorul unor ambreiaje cu gheare şi în timpul săpării cu ajutorul unor uşi acţionate hidraulic pe ambele părţi.
Pământul excavat era depus pe marginea şanţului şi îndepărtat apoi cu ajutorul unor lame pentru a nu cădea înapoi ulterior.
Avantajele acestei maşinării erau nenumărate, iar construcţia sa ţinea cont în primul rând de problemele întâmpinate în Primul Război Mondial.
Se dorea astfel reducerea substanţială a pierderilor umane şi materiale în condiţiile unor fortificaţii continui şi de nepătruns constituite din sârmă ghimpată, câmpuri minate, obstacole antitanc, forturi, şanţuri etc.
Acum era posibilă tăierea în întuneric, sub protecţia artileriei, a zonei dintre tranşeele inamice numite ţara nimănui pentru a avansa în siguranţă sporită direct prin şant şi a ataca în forţă apărarea inamicului.